MPC 2010 - Revelion ( Andreea Dan )

( Photo Nico Verhelst)

Competitia “Maraton Piatra Craiului” 2010 a fost pentru mine ca noaptea dintre ani…lunga,distractiva,enigmatica,plina de incarcatura…emotionala, un remember a ceea ce am facut peste an…a fost o incununare a 13 concursuri din care 12 cu rezultat…10 zile cu soare si multa zapada petrecute in Elvetia la” Patrouille des Glaciers” in compania unor prieteni buni,.....multime de ture cu bicicleta si cateva pe munte…o vara intreaga petrecuta cu fiica mea ….o viata simpla si vesela undeva la…tara…la poalele muntelui.A trecut un an de la MPC 2009…a trecut un an peste mine fara a ma imbatrani…fara sa simt ca a trecut degeaba si asta este cel mai important pentru mine…Sunt la start (si asta conteaza mult)…si culmea …nu am emotii …sunt doar plina de energie si chef de distractie…sunt in prima linie de-acolo de la castigatorii de anul trecut si ma simt bine …sunt alaturi de inca 17 la fel ca mine castigatori..ii cunosc pe toti…pe unii chiar ii iubesc…

iar cand melodia zilei incepe sa ne rasune in urechi nu ma pot abtine si trec in hora…cu prietenii mei , cu cei 17 castigatori…ma uit la ei in parte ..sunt toti puternici, cu asteptari, cu multa vointa , cu un alt fel de a vedea lumea! Sunt foarte mandra de ei, sunt mandra ca ii cunosc ,ca suntem prieteni , ca suntem aici de mana intr-o hora nebuna!

Start si plecam pe neasteptate…nu tintesc nimic la acest concurs as vrea doar sa-l duc la capat cu fruntea sus…pentru ca sunt de-aici de la poalele muntelui!

In prima parte ritmul este destul de slab , nu prea reusesc sa ma cuplez si e atat de multa lume incat stam la coada la inaintare…sunt ajunsa din urma si depasita de oameni pe care altadata nici nu-i vedeam..apoi vine ea urcarea si sunt in elementul meu, ajung in Saua Funduri cam sifonata si simt ca am cam pierdut timpul pana aici..in fata sunt multe fete..nu disper mai este mult pana departe!

(Photo Laurentiu Pavel)

Ma bucur de fiecare moment , de fiecare fir de ceata, de frig ma bucur , de peisaj si de culori…ma gandesc la toti cei dragi din concurs…ma rog pentru Silviu sa faca o cursa buna si as vrea din suflet sa castige,

ma gandesc pentru Cristi si Viorel sa dea tot ce au ei mai bun, imi bate inima mai tare cand stiu ca Fane poate surprinde, ii tin pumnii Getei sa termine cu bine ,Mariei sa-si implineasca dorinta si vecinei mele Ana sa aibe parte de o experienta placuta…apoi ma gandesc la mine, la cat de putin m-am antrenat anul acesta la alergare ,la cat de bine ma simt totusi in ciuda ritmului din ce in ce mai alert…ajung o fata inalta si subtire cu o coada mare impletita si sunt surprinsa ce bine a mers…as putea sa o intrec dar nu am destula vointa si nu o fac…

Vine si coborarea la Spirlea si fata dispare, raman aproape singura …a.. ce bine ajung niste baieti si o vad si pe Cornelia in fata , in cateva minute voi fi langa ea si ma voi bucura de-a ei companie! Aflu ca e a treia la categoria ei si brusc imi vine o idee – impreuna am putea avea un ritm si mai bun si ar putea sa o ajunga pe fata cu coada-astfel va fi a doua la categoria ei si ar fi frumos!

Avem un ritm foarte bun pana la Plaiul Foii si urcam pe Diana impreuna-aici e focul de artificii din noaptea revelionului – e explozia de final , e atunci cand dai tot ce este mai bun,tot ce poti mai bun…ma bucur de urcarea aceasta ca un copil de o jucarie noua si ma simt o femeie puternica…depasim baieti bine claditi..apoi in fata o vedem pe Hiroko cu bunul meu prieten Andrei! Incercam sa socializam insa lumea nu prea are chef !Ma-ntreb oare de ce? De ce nu se bucura de inclinatia pantei , de peisajul salbatic,de efortul depus si de prezenta celorlalti?

Desigur fiecare se bucura ,dar in felul lui…aici probabil fiecare duce o lupta si e multa concentrare ,seriozitate ,pluteste in aer ambitia si forta fiecaruia…

Ma gandesc cu voce tare ca daca pana la Diana nu ajungem nici o fata inseamna ca mai mult nu se poate …O depasesc pe Hiroko(nu ma amagesc ,stiu ca o sa vina tare pe plat-ceea ce se si intampla) si o vad din nou pe fata cu coada..strig la Cornelia sa tina aproape insa nu vine! Cu ambitie incerc sa ma tin de ea la vale insa ma impiedic si sunt pentru cateva secunde sanie pe burta!

Ma simt ridicola ,ma ridic si realizez ca nu are rost..de ce sa te grabesti asa? Sunt la Coltul Chiliilor, lumea ma striga peste tot pe nume si cum as putea sa nu le zambesc?!

Cornelia nu vine , Hiroko trece in viteza si la o sumara socoteala sunt –cred-a 3-a la categorie si a 7-a la open! Imi zic ca stau bine si savurez si ultimii kilometrii cu ochii holbati la Zarnestiul meu ce se contureaza in departare!

Am trecut de sute de ori pe aici si de fiecare data privelistea asta imi accelereaza pulsul! Desi la final vad ca timpul este unul mai prost decat anul trecut, eu una ma consider norocoasa…ca acum in “noaptea dintre ani” a concursurilor ajung la finish cu zambetul pe buze! ( poze Sis)

A mai trecut un an ! La multi ani voi 411 concurenti,la multi ani voluntarilor – cei care cu suflet muncesc, la multi ani sustinatorilor si partenerilor acestui eveniment,la multi ani Lucian!