MPC 2010 - Revelion ( Andreea Dan )

( Photo Nico Verhelst)

Competitia “Maraton Piatra Craiului” 2010 a fost pentru mine ca noaptea dintre ani…lunga,distractiva,enigmatica,plina de incarcatura…emotionala, un remember a ceea ce am facut peste an…a fost o incununare a 13 concursuri din care 12 cu rezultat…10 zile cu soare si multa zapada petrecute in Elvetia la” Patrouille des Glaciers” in compania unor prieteni buni,.....multime de ture cu bicicleta si cateva pe munte…o vara intreaga petrecuta cu fiica mea ….o viata simpla si vesela undeva la…tara…la poalele muntelui.A trecut un an de la MPC 2009…a trecut un an peste mine fara a ma imbatrani…fara sa simt ca a trecut degeaba si asta este cel mai important pentru mine…Sunt la start (si asta conteaza mult)…si culmea …nu am emotii …sunt doar plina de energie si chef de distractie…sunt in prima linie de-acolo de la castigatorii de anul trecut si ma simt bine …sunt alaturi de inca 17 la fel ca mine castigatori..ii cunosc pe toti…pe unii chiar ii iubesc…

iar cand melodia zilei incepe sa ne rasune in urechi nu ma pot abtine si trec in hora…cu prietenii mei , cu cei 17 castigatori…ma uit la ei in parte ..sunt toti puternici, cu asteptari, cu multa vointa , cu un alt fel de a vedea lumea! Sunt foarte mandra de ei, sunt mandra ca ii cunosc ,ca suntem prieteni , ca suntem aici de mana intr-o hora nebuna!


Start si plecam pe neasteptate…nu tintesc nimic la acest concurs as vrea doar sa-l duc la capat cu fruntea sus…pentru ca sunt de-aici de la poalele muntelui!

In prima parte ritmul este destul de slab , nu prea reusesc sa ma cuplez si e atat de multa lume incat stam la coada la inaintare…sunt ajunsa din urma si depasita de oameni pe care altadata nici nu-i vedeam..apoi vine ea urcarea si sunt in elementul meu, ajung in Saua Funduri cam sifonata si simt ca am cam pierdut timpul pana aici..in fata sunt multe fete..nu disper mai este mult pana departe!

(Photo Laurentiu Pavel)

Ma bucur de fiecare moment , de fiecare fir de ceata, de frig ma bucur , de peisaj si de culori…ma gandesc la toti cei dragi din concurs…ma rog pentru Silviu sa faca o cursa buna si as vrea din suflet sa castige,

ma gandesc pentru Cristi si Viorel sa dea tot ce au ei mai bun, imi bate inima mai tare cand stiu ca Fane poate surprinde, ii tin pumnii Getei sa termine cu bine ,Mariei sa-si implineasca dorinta si vecinei mele Ana sa aibe parte de o experienta placuta…apoi ma gandesc la mine, la cat de putin m-am antrenat anul acesta la alergare ,la cat de bine ma simt totusi in ciuda ritmului din ce in ce mai alert…ajung o fata inalta si subtire cu o coada mare impletita si sunt surprinsa ce bine a mers…as putea sa o intrec dar nu am destula vointa si nu o fac…

Vine si coborarea la Spirlea si fata dispare, raman aproape singura …a.. ce bine ajung niste baieti si o vad si pe Cornelia in fata , in cateva minute voi fi langa ea si ma voi bucura de-a ei companie! Aflu ca e a treia la categoria ei si brusc imi vine o idee – impreuna am putea avea un ritm si mai bun si ar putea sa o ajunga pe fata cu coada-astfel va fi a doua la categoria ei si ar fi frumos!

Avem un ritm foarte bun pana la Plaiul Foii si urcam pe Diana impreuna-aici e focul de artificii din noaptea revelionului – e explozia de final , e atunci cand dai tot ce este mai bun,tot ce poti mai bun…ma bucur de urcarea aceasta ca un copil de o jucarie noua si ma simt o femeie puternica…depasim baieti bine claditi..apoi in fata o vedem pe Hiroko cu bunul meu prieten Andrei! Incercam sa socializam insa lumea nu prea are chef !Ma-ntreb oare de ce? De ce nu se bucura de inclinatia pantei , de peisajul salbatic,de efortul depus si de prezenta celorlalti?

Desigur fiecare se bucura ,dar in felul lui…aici probabil fiecare duce o lupta si e multa concentrare ,seriozitate ,pluteste in aer ambitia si forta fiecaruia…

Ma gandesc cu voce tare ca daca pana la Diana nu ajungem nici o fata inseamna ca mai mult nu se poate …O depasesc pe Hiroko(nu ma amagesc ,stiu ca o sa vina tare pe plat-ceea ce se si intampla) si o vad din nou pe fata cu coada..strig la Cornelia sa tina aproape insa nu vine! Cu ambitie incerc sa ma tin de ea la vale insa ma impiedic si sunt pentru cateva secunde sanie pe burta!

Ma simt ridicola ,ma ridic si realizez ca nu are rost..de ce sa te grabesti asa? Sunt la Coltul Chiliilor, lumea ma striga peste tot pe nume si cum as putea sa nu le zambesc?!

Cornelia nu vine , Hiroko trece in viteza si la o sumara socoteala sunt –cred-a 3-a la categorie si a 7-a la open! Imi zic ca stau bine si savurez si ultimii kilometrii cu ochii holbati la Zarnestiul meu ce se contureaza in departare!


Am trecut de sute de ori pe aici si de fiecare data privelistea asta imi accelereaza pulsul! Desi la final vad ca timpul este unul mai prost decat anul trecut, eu una ma consider norocoasa…ca acum in “noaptea dintre ani” a concursurilor ajung la finish cu zambetul pe buze! ( poze Sis)

A mai trecut un an ! La multi ani voi 411 concurenti,la multi ani voluntarilor – cei care cu suflet muncesc, la multi ani sustinatorilor si partenerilor acestui eveniment,la multi ani Lucian!


12 comments:

mosionroata said...

Excelent scris, am citit pe nerasuflate.
Poate ca o sa mai fac si eu un MPC odata si odata.
Emil

Tudor said...

Povestirea ta este exact ca MPC!! Daca incepi sa citesti/alergi nu te mai opresti! Foarte frumos!
Felicitari,
Tudor

LeeView said...

Bravo Andreea!
uite ca si la povestit esti pe podium!
Sa ne vedem cu bine la cat mai multe concursuri... sau Revelioane!
Liviu

Anonymous said...

La multi ani! Andreea. Am citit cu mare placere ce ai scris (nu numai acum) si ma regasesc in ceeace spui. MPC este pentru mine prima alergare insemnata si va ramane mereu "regina" curselor, indiferent care vor fi ele. Aici ma simt intre prieteni, chiar daca pe multi nu-i cunosc. Sanatate, spor la antrenamente si succes la curse!
Stan.

Alin Tanase said...

Pai daca e Revelion, atunci La multi ani, Andreea! Mi-au mers la inima cuvintele tale. O bucatica din viata ta povestita foarte frumos, se vede ca pui suflet in ceea ce faci si atunci ies lucruri frumoase.
Si eu cred ca pentru multe din fetele de care spui ca erau in fata ta, ai fost la un moment dat un model de urmat.
Si m-a amuzat foarte tare intrebarea ta: "Ma-ntreb oare de ce? De ce nu se bucura de inclinatia pantei?" :))

Corina said...

Felicitari...pentru tot...inclusiv pentru dorul ce l-ai starnit in mine...de a merge cu tine pe munte.

Andreea Dan said...

Va multumesc pentru aprecieri...si pentru intelegere...povestea mea este aici pentru voi si pentru cei care or sa fie...va doresc din suflet zile frumoase pana ne-om vedea din nou !

Serban Chiurlea said...

Foarte tare! Eram plictisit de povesti care se invart in jurul ceasului si a locului ocupat. Uite ca mai exista si altceva! Mi-a mers la suflet!

Silvique_ms said...

Waw! Foarte fain scris, si foarte fain asa cum ai trait tu MPC.

Bravo

Balan Silviu said...

La Multi Ani si felicitari Andreea ! :D

Co said...

a fost super fain....am mers nebuneste cu tine pana la Plaiul Foii si m-am distrat pe urcarea la Diana chiar daca nu am reusit sa mergem si mai repede, noi glumeam, mai mult tu de la un punct in colo...prindeam lume din urma, urla muzica in urechile concurentilor...! incredibil a fost cand am vazut si fata cu parul despletit :-) aproape de Coltii Chiliilor in fata noastra! Zarnestiul se vedea superb!

montecristo said...

Este o bucurie pentru mine faptul ca v-am cunoscut. Ca si scriitor sunt invidios pe calitatea naratiunii. Ca iubitor al muntelui apreciez tot ceea ce faceti pentru acesta.
Marti am trecut pe la lanturi, destul de tarziu si nu am mai ajuns in Zarnesti< am dormit intr-o poiana intre ref Grind si Magura.
Am cateva imagini cu voi si inregistrarea Anei, de care cred ca va fi incantata.
Adresa mea de email este rdchcristinel@yahoo.com. Dati/mi, va rog un semn, ca sa va trimit materialele.

Cu pretuire,
Cristi