Adi Bostan este castigator pentru a III a oara al acestui concurs, in 2011 a parcurs intregul traseu in 3h48:02, nou record al cursei. Citeste mai jos povestea lui Adi despre editia din acest an si despre experienta acumulata la cele 6 editii MPC la care a participat!
A sasea editie a MPC promitea o prezenta record pentru un maraton montan in Romania, anunta la start cei mai buni sportivi din tara, si astepatrile nu mi-au fost inselate deloc. Organizarea a fost excelenta, s-a vazut implicarea totala a lui Lucian Clinciu si a grupului de voluntari care au facut tot posibilul ca aceasta editie sa fie la inaltime – le multumesc pe aceasta cale.
Toamna tarzie si vremea neasteptat de buna din ultimele saptamani mi-au permis sa continui si sa completez ultima faza a antrenamentului inainte de MPC. Desi se anunta vreme buna am fost surprins de cat de placuta a fost dimineata concursului, cu vreme calda si putini nori, care anuntau o zi de toamna exceptionala. Am ajuns de dimineata si zona de start era aproape complet amenajata, cele 2 porti care limitau zona de start creau o atmosfera foarte placuta care amintea de buna organizare a concursurilor din afara.
A inceput validarea si intrarea concurentilor in zona de start, pentru ca am castigat concursul anul trecut am avut posibilitatea sa iau startul din prima linie, lucru ce mi-a permis o mai lunga incalzire si pregatire psihica pentru urmatoarele ore de concurs.
Pregatirea fiind gata, m-am aliniat in fata plutonului, am salutat prietenii si concurentii si ne-am urat noroc reciproc pentru concurs.
Startul m-a luat prin surprindere, nu a fost clar anuntat, dar nu a fost nici o problema pentru ca am recuperate imediat ecartul fata de ceilalti concurenti. Ca de obicei primii kilometri prin Zarnesti in spatele masinii de politie au fost rapizi, lumea aplauda si incuraja plutonul, si fiecare incerca o pozitionare cat mai buna pentru prima portiune de urcare inspre Magura, pentru a nu fi nevoiti sa mearga in ritmul celorlalti.
Dupa Fantana lui Botorog, cand traseul paraseste drumul forestier, eram al doilea dupa Viorel Palici, dar imi convenea pentru ca practic eram primul, stiind din celelalte curse ca la un moment dat urmeaza sa il ajung, si probabil si sa il depasesc.
Mi-am impus ritmul de la inceput conducand un grup format din inca doi participanti, Ciprian Balanescu si Florin Vlad, si am incercat de mai multe ori sa ma desprind de ei.
Surpriza mare a venit cand in dreptul CP Casa Floea am fost anuntat de cei doi ca Viorel s-a oprit, asta era ceva nou, pentru ca de obicei era principalul meu concurent la podium; ulterior am aflat ca intentiona sa mearga doar pana aici.
Am trecut rapid de CP La Table unde m-am bucurat sa ii vad pe amicii de la Ro Club Maraton care m-au si incurajat. In continuare ritmul l-am impus si am alergat complet pana in Saua Funduri, unde am trecut de puncutul Salvamont si m-am lasat pe coborare. Nu am avut nici o problema pe aceasta urcare si deja incercam sa imi fac planul pentru a scapa de urmaritori, si am ajuns la concluzia ca o sansa destul de mare ar fi pe coborarea pe corzi.
Am intrat primul pe coborare, pentru ca vroiam sa nu am probleme daca depasesc si am coborat foarte repede, chiar extreme, si am reusit sa scap momentan de urmaritori. Pana in Saua Funduri eram in avans fata de timpul de anul trecut, deci eram deocamdata multumit.
A urmat portiunea pe care eu o consider cea mai dificila a trasului, bucata dupa corzi pana la Refugiu Spirlea. Aici cred ca s-a simtit ca am fortat pe urcare si am inceput sa am probleme pe urcarile de la Marele Grohotis si micile catarari.
Aici m-a ajuns Florin Vlad, cu care de altfel am ajuns pana in Zarnesti. Am trecut cu bine de protiunea cea mai tehnica, fortand in continuare dar si fiind atent pentru a nu ma accidenta sau a pierde avantajul creat. Dupa ce am trecut de Umeri am inceput sa imi revin, am fortat in continuare pe coborare in ideea sa scot un timp mai bun fata de editia din 2010. Am trecut rapid de Refugiul Spirlea fara a opri, era lume foarte multa care incuraja si era o atmosfera foarte prietenoasa, dar nu era timp de stat.
Am coborat in continuare de la Spirlea si am intrat pe drumul forestier spre Plaiul Foii unde am recunoscut o gramada de amici care ne incurajau, si multe tricouri de la competitiile din Romania. La Plaiul Foii m-a asteptat fratele meu si mi-a permis o alimentare rapida, fara a fi nevoit sa ma opresc la CP. De altfel era singurul loc in care era permis ajutorul pe intreg traseul. Urma portiunea decisiva a maratonului, urcarea spre Diana – eram pregatit pentru ea, dar totusi mi-ar fi prins mai bine o recunoastere prealabila cu cateva saptamani inainte. Desi o stiam bine, tot m-a surpins in continuare, mai ales prin lungimea ei, nu prin panta, dar cu ajutotul ceasului si a timpului de anul trecut aveam o idee destul de buna unde ma aflu si am ajuns in sigurata sus. La intrarea pe Valea Ursilor m-am disprins de Florin Vlad, si am crezut ca o sa merg in continuare singur, dar m-a ajuns din nou in zona abrupta a urcarii si am continuat impreuna.
Am salutat in graba voluntarii de la Refugiul Diana si am coborat in viteza spre Coltii Chiliilor. Trasul destul de tehnic nu mi-a pus probleme m-am descurcat destul de bine si ajuns in CP am alimentat cu energizant si am continuat in graba spre Zarnesti.
Desi eram in avans fata de anul trecut, am fortat mereu pentru ca am vrut sa dobor recordul pe acest traseu. Dupa ce am intrat pe poteca care duce spre Zarnesti a fost ultima incercare de a ma desprinde de Florin Vlad, si intradevar m-am indepartat cam 50m dar spre drumul forestier s-a apropiat din nou de mine. Atunci am decis sa terminam impreuna, lucru pe care l-am mai facut si la ultimul marathon.
Intrati pe drumul forestier, ne aclamau si incurajau o gramada de prieteni si localnici si am continuat destul de rapid spre centru. Dar inainte de ultima urcare in oras, am auzit un stigat, Florin s-a oprit pentru ca i s-a blocat un picior din cauza crampelor; l-am incurajat sa continue dar nu a putut continua, si la sugestiile lui am continuat singur cursa; nu aveam o idee clara cine s-ar putea afla pe locul 3 si la ce distanta, si era periculos pentru mine sa ma opresc ca stiam ca o sa am si eu crampe. Intrat in Zarnesti, am trecut de sensul giratoriu, apoi prin ambele porti unde ma asteptau multi prieteni si copii care s-au bucurat de succesul meu.
A fost o cursa grea dar si foarte competitiva, timpul de anul trecut a fost batut si sunt multumit de locul si timpul obtinut. Am prins o zi buna si eram in varf de forma. Nu in ultimul rand as dori sa multumesc persoanelor care au contribuit la succesul meu, prietenilor si apropiatilor care m-au sustinut si au crezut in mine, stiu ei foarte bine cine sunt.
Echipamentul m-a ajutat intr-o mare masura in timpul concursului – echipamentului din gama S-Lab pe care l-am folosit: Salomon Exo IV Calf si Salomon Exo SLAB II Short M (jambiere si colant), mi-au oferit o buna compresie si au intarziat aparitia crampelor musculare in timpul concursului, buzunarele de pe colant au fost folositoare in transportul de geluri si reziduri pana la CP urmatoare , EXO SLAB ZIP TECH – tricoul tehnic m-a ajutat mult sa duc la bun sfarsit cursa, mi-a sustinut pozitia corecta si muschi spatelui la care aveam o problema mai veche, pantoful S-LAB 3XT WINGS mi-a oferit incredere pe coborarile tehnice si schimbarile bruste de directie, si mi-au oferit tractiune ideala pe urcari, sunt foarte stabili si confortabili, consider ca e alegerea ideala pentru o cursa tehnica.
Pe langa echipamentul meu a fost o bucurie sa primim in pachetul de start tricouri tehnice Salomon, care aratau foarte bine pe concurenti, si sunt sigur ca o sa motiveze pe multi dintre noi sa se antreneze si sa participe in continuare la competitii.
O alta parte de care m-am ocupat cu atentie in pregatirea maratonului a fost alimentarea cu energie inainte, si in timpul cursei. Produsele Sponser sunt alegerea mea si sunt foarte multumit. Le-am folosit de multa vreme si am obisnuit corpul in antrenamentele si concursurile premergatoare maratonului, pentru a avea un efect maxim atunci cand aveam nevoie. Am inceput carboloading-ul in zilele de dinainte de concurs cu produsul cu acelas nume, cu batoane energizante Sponser si cu Energy Competition. Pentru ziua cursei mi-am pregatit bidonul de concurs cu bautura Energy Competition, mi-am calculat necesarul de geluri si Activator pentru traseu si planul a decurs de minune. Nu am simtit nici o scadere a nivelului de energie si simteam ca pot sa imi folosesc foarte eficient resursele. Activatorul mi-a oferit un plus de energie pe urcarile dificile, iar fiola de Magneziu din timpul cursei a intarziat aparitia crampelor.
Maratonul nu a insemnat pentru mine doar cele 3.48 ore efectiv alergate, de fapt maratonul a inceput cu ani in urma cand am inceput pregatirea si acumularea de experienta, a insemnat alimentarea cu mult timp inainte, in dimineata cursei si in timpul cursei, a insemnat alegerea cu grija a echipamentului, pregatirea strategiei pentru ziua cursei, studierea terenului si a concurentei. Pregatirea a insemnat si gasirea balansului intre viata personala, locul de munca si petrecerea cat mai eficienta a timpului liber.
Si un alt factor care a contribuit decisiv la reusita mea, pe langa cei enumerati mai sus e si placerea cu care fac toate lucrurile, fie ca alerg, lucrez sau am alta activitate. Consider ca daca un lucru e facut pur si simplu ca iti face placere, atunci apar si rezultatele, multumirea de sine si capacitatea de a merge mai departe. Pentru mine un rezultat bun nu inseamna neaparat locul I sau podium, un rezultat bun e unul de care esti multumit. Premierea a fost foarte emotionanta, cand am fost aclamat de toata sala pentru castigarea concursului. Am urcat pe podium alaturi de alti doi concurenti, care au avut prestatii foarte bune: Florin Vlad locul 2 si Ciprian Balanescu locul 3.
In final pot sa spun ca am avut un sezon bun in 2011 cu multe maratoane montane si concursuri alergate in Romania si in afara, am avut rezultate bune si spre finalul sezonului am obtinut inca o victorie la Maraton Piatra Craiului.
Sper de asemenea sa ne revedem cat mai multi in noul sezon si sa fim cat mai pregatiti si competitivi.
