MPC 2012
de Alex Fodor, candva in septembrie 2012
De mult am vrut sa fac asta :).....
La Zarnesti am ajuns destul de tarziu in noapte. Drumul a fost lung - toamna si-a facut deja simtita prezenta. Ana are deja 2 luni - e deja o "domnisoara" .
De MPC ma leaga o gramada de amintitri. Doar frumoase. Inceputul. Totul.
Ca si anul trecut, am venit aici sa fac un concurs bun.Saptamana de antrenament la 2000m din Austria sper sa aiba un cuvant de spus. As minti daca as zice ca nu am emotii...
O lumina mohorata si o burnita marunta ma intampina dimineata. Sunt momente cand "e nevoie" de vreme proasta. Speram sa ploua. Marlaneste, nesportiv, dar speram sa ploua.
Pe ploaie calcarul alunecos acoperit cu noroi e o adevarata "placere". Imi prinde bine orice truc care reduce viteza traseului. Imi prinde bine absolut orice il face mai tehnic.
Ritualul sfant al pregatirii inainte de start. Aici voi merge fara bete, cu bidonul Sponser intr-o mana. Manecutele de bicicleta, incalzitoarele de picioare, tricoul de bicicleta, manusile si buff-ul. Echipamentul il pastrez minimal.
Si aici o sa reincerc din nou sa alerg cu MP3-ul... imaginati-va mai departe aici...
MPC - back to roots
MPC... Normal povestea era deja spusa inainte de cursa propriu-zisa (http://www.hoinarii.blogspot.de/2012/09/mpc-2012.html) , dar realitatea a fost cu totul alta.
MPC 2012 a fost aproape mistic. MPC-ul in sine este un concurs aparte, un eveniment de care ma leaga amintiri deosebite. Si an de an MPC-ul pentru mine a venit cu surprize.
Avea sa nu fie cursa "mainstream" pe care am preconizat-o. MPC 2012 a insemnat enorm pentru mine. Nu neaparat din prisma rezultatului (excelent) pe care l-am obtinut.
A fost intr-adevar un "back to the roots". S-a asemanat destul de mult cu cursa din 2011: odata dat startul s-a ridicat un val si a fost doar bucurie si placere pura.
MPC 2012 mi-a amintit ca fac ceea ce fac de placere si nu fiindca trebuie. E alegerea si bucuria mea sa alerg prin munti atunci cand o fac - nu o obligatie si o datorie. Si trebuie sa ma bucur de fiecare moment.
MPC 2012 m-a re-invatat sa zambesc. Sa zambesc multimii de suporteri care m-au incurajat de-a lungul intregii curse. Sa zambesc fotografiilor pasionati. Sa zambesc turistilor de pe marginea drumului pe care 7 editii de MPC i-au modelat si care acuma ii incurajau sincer pe toti alergatorii.
Sa zambesc si sa multumesc voluntarilor din fiecare punct de control, sa schimb cate o vorba cu oamenii de pe margine care ma incurajau : "Hai Alex!", "Hai Suca!".
MPC 2012 m-a reinvatat inainte de toate sa nu mai urasc. M-a reinvatat ca aici nu e un razboi. Ca ceilalti 500 de participanti nu sunt dusmanii mei. Nu sunt niste inamici pe care trebuie sa-i elimin. Ei sunt prietenii mei alaturi de care alerg si ma bucur. Si acesta e cel mai mare castig cu care am ramas dupa acest MPC.
MPC mi-a reamintit ca muntele e frumos, ca nu e numai o pista de alergare. M-a re-invatat sa ma bucur ca am sansa sa alerg aici in Piatra alaturi de prietenii mei. ... continuarea pe blogul personal al Hoinariiilor!
No comments:
Post a Comment